Mai intai s-a intamplat minunea si ne-am indragostit unul de altul. O buna, uimitoare bucata de vreme, n-am avut nevoie de nimic altceva decat de noi insine. Am asteptat iarna, sperand sa ne inzapezim (pana la varfurile brazilor,pana peste crestele muntilor ) intr-o coliba. Am dorit o vara libera si turcoaz, visand sa tragem perdeaua spre lume dintr-un loc departe de orice pas cunoscut. Fericiti sa petrecem in doi, doar in doi, obligatoriu in doi, zile si nopti nesfarsite. Fara sa stim ce inseamna plictisul. Convinsi ca avem destula ardere, destula poveste, ca sa nu ne fie in nicio seara frig. Nici nu ma stiu care din noi a vrut primul sa crape usa spre restul lumii. Doar putin, sa vedem ce se mai intampla cu ceilalti. Doar putin, sa ne vada si ceilalti ce fericiti suntem. Am simtit apoi pofta sa privim pe furis,ca prin gaura cheii, catre afara. Si mai tarziu s-a luminat in noi, ca intr-un miez de noapte, nevoia de libertate. Lui i se facuse dor sa petreaca departe de mine nopti fabuloase, netraite pana atunci. Mie mi se facuse dor sa imi reexersez farmecul impietrit, ce paradox, intr-o mare iubire.
De atunci stiu ca, de fiecare data cand simt nevoia de evadari fugare, povestea mea de dragoste sta sa se duca de rapa. Cand incepe sa ma ademeneasca dorinta de a petrece timp de aur, timp luminat si cu altcineva decat cu el, pricep ca amorul meu cu nabadai a decazut intr-un respect cuviincios, in iubire amabila, amara, fara flacari si fara cenusa. Fara viitor.
Odata cu ispita libertatii incepe sfarsitul iubirii. Degeaba ne prefacem ca, intr-o lume moderna, dragostea nu poate rezista fara independenta. Iubirile mari si fericite nu au nevoie de martori, nu au nevoie de moarte. Iubirea e o stare edenica. Dar pentru ca nu suntem pregatiti sa induram fericirea cumplita pe care o aduce cu ea, sub pretextul dorului de libertate, fugim din Paradis.

Si ne intoarcem unde ???

My Sunshine - Jeremih